Campania “Energie pentru mâine” ar urma să se deruleze din 5 iunie în toate zonele urbane mari din România şi va implica mass-media, companii din sistemul energetic, investitori privaţi, oficiali guvernamentali, reprezentanţi ai societăţii civile şi populaţie, potrivit comunicatului instituţiei.

“În condiţiile în care ultimele date ştiinţifice arată că emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global vor trebui să fie stabilizate până în 2020 şi cel puţin înjumătăţite până în 2050 (în comparaţie cu nivelurile din 1990) pentru a preveni agravarea efectelor schimbărilor climatice, necesitatea unei campanii de conştientizare pentru diminuarea consumului de energie este evidentă”, arată Ministerul Mediului.

România s-a angajat, prin semnarea Protocolului de la Kyoto să eficientizeze industria din punct de vedere al consumului de energie, prin trecerea de la utilizarea combustibililor fosili bogaţi în carbon (cărbune), la combustibili săraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili alternativi, să restructureze industria energetică, de la extracţie şi până la consum, să orienteze transportul spre mijloace mai puţin poluante şi cu consumuri reduse.

De asemenea, România trebuie să realizeze construcţii eficiente energetic, să tindă spre utilizarea surselor de energie regenerabilă, să utilizeze echipamente şi produse cu consum redus de energie şi să protejeze şi să extindă pădurile.

Sursa: NewsIn

consum de combustibil, consum de energie, energie pentru maine, ministerul mediului

Când copiii localnicilor ajungeau pe la vârsta de 13, 14 ani, părinţii îi „angajau” în propria mină, dacă erau proprietari privaţi, sau în minele care aparţineau „vecinilor”.

La 79 de ani, Carol Mignea îşi aminteşte bine acea perioadă, în care principala sa îndeletnicire era să transporte minereurile extrase din subteran până la instalaţia de măcinare a acestora.

„Părinţii ne foloseau drept angajaţi”, spune amuzat „nenea” Carol, cum îl strigă localnicii. „Coboram în subteran cu nişte coşuri în spate pe care, după ce le urcam pline cu minereu la suprafaţă, le puneam pe spinarea măgăruşilor”, povesteşte el.

De mici câştigau bani prin muncă

„La mânat de minereuri”. Aşa se numea prima ocupaţie a copiilor născuţi pe pământuri care mustesc de metale preţioase. Primeau şi recompensă pentru asta, ca să fie şi ei în rând cu lumea.

Vreo 350 de lei primeau pe săptămână, ceea ce în zilele noastre ar echivala cu o sumă de 15-20 de lei. Ziua copiilor era plină. Făceau şi scoală până la prânz, patru ore pe zi.

„Mergeam acasă să mânânc ceva ca să prind forţă şi pe la ora 2:00 după-amiază, după ce-mi făceam şi lecţiile gata… la mânat! Avea tata o vorbă: hai, mai iute cu mâncarea, mai iute cu lecţiile şi haida iute la mânat!”, îşi aminteşte Mignea.

După ce ajungeau pe la 15 ani, copiii erau duşi de părinţi în mină. „Pentru a ne iniţia în tainele mineritului”, mai spune bătrânul Mignea.

„Începeam să facem operaţiuni uşurele, ni se arăta cum se taie minereul, cum se face o galerie, cum identificăm zăcămintele”, spune „nenea” Carol.

Până la 22 de ani a urmat o şcoală profesională şi apoi, după armată, o şcoală tehnică de maiştri în minerit. Acolo a învăţat ceea ce a profesat ulterior, la Mina Roşia Montană: meseria de maistru în electromecanică minieră.

Greutăţile au apărut începând cu 11 iunie 1948, când toate minele private au trecut în proprietatea statului, potrivit bătrânului care îşi aminteşte obsesiv această dată: „A zguduit soarta tuturor familiilor.

Tata fusese proprietar de mină. Depindeam de stat acum, procesele de exploatare minieră s-au mecanizat tot mai mult, aşa că mulţi au trebuit să plece în alte comune din cauza reducerii locurilor de muncă”. Pentru Mignea aceasta a fost perioada care i-a marcat cel mai puternic existenţa.

Prin trecerea la mineritul industrial, gestionat exclusiv de stat, s-au pierdut în proporţie considerabilă componentele fizice specifice aşezărilor miniere: şteampurile (maşini folosite în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere) au fost distruse, canalele de dirijare a apei au fost dezafectate, iar multe locuinţe au dispărut.

Inventarea dinamitei a uşurat munca minerilor

După 21 de ani de minerit, Valentin Rus povesteşte despre îndeletnicirile oamenilor care şi-au petrecut toată viaţa pe teritorii destinate exploatării de minereuri.

Zonele miniere erau perforate pentru ca în găurile respective să se împuşte dinamita care genera explozia şi implicit spargerea rocilor. Acestea erau transportate cu ajutorul unor vagoane până la şteampurile unde erau măcinate ulterior.

„Aceste utilaje funcţionau pe baza unui sistem asemănător morilor de apă”, spune Rus. Prin rotirea lor, generată de apă, se puneau în mişcare „săgeţile”, nişte pari de lemn prevăzuţi la capete cu metale, care sfărâmau rocile. Galeriile subterane erau completate la suprafaţă de un sistem complex de instalaţii de prelucrare a minereului.

Lacurile de acumulare create, numite tăuri, alimentau firele de apă din văi, unde erau amplasate şteampurile. Abia în 1970, prin trecerea la mineritul industrial, s-au dezvoltat exploatările miniere de suprafaţă din Roşia Montană. Minerii nu mai lucrau în galerii, ci în cariere.

Minerii primeau un salariu săptămânal, pe lună revenindu-le circa 8 milioane de lei vechi, mai precizează Rus.
Până în anul 1866, când Alfred Nobel a inventat dinamita, minele erau exploatate prin eforturi uriaşe, doar cu dalta şi ciocanul, menţionează Rus.

Tranziţie

Odată cu trecerea la mineritul industrial, gestionat exclusiv de stat, s-au pierdut în proporţie considerabilă componentele fizice specifice aşezărilor miniere: şteampurile (maşini folosite în trecut pentru sfărâmarea minereurilor aurifere) au fost distruse, canalele de dirijare a apei au fost dezafectate, iar multe locuinţe au dispărut.

Sursa: Adevarul

exploatare miniera, mina, mina aurifera, rosia montana

ANRM analizeaza anularea contractului Sterling
Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) a început o ancheta pentru a stabili care sunt posibilitatile de reziliere a contractului cu Sterling, a declarat, ieri, presedintele institutiei, Gelu Maracineanu, citat de Mediafax. “Verificarile sunt dublate de o ancheta a Corpului de Control al premierului. Concluziile de pâna acum indica posibilitatea rezilierii contractului, pentru revenirea la prevederile acordului initial, din 1992“, a spus Maracineanu. Acesta a adaugat ca, potrivit Legii petrolului, statul are posibilitatea sa rezilieze unilateral acordul cu compania canadiana, iar concluziile anchetelor derulate de ANRM si Corpul de Control al premierului vor fi coroborate.

Romgaz ar putea face prospectiuni pe platoul continental
Ministrul Adriean Videanu va cere ANRM sa acorde Romgaz dreptul de a derula prospectiuni petroliere pe aproximativ jumatate din suprafata zonei din platoul continental al Marii Negrii pe care România a obtinut-o în urma deciziei de la Haga. „Voi cere ANRM sa acorde Romgaz, în conditiile legii, dreptul sa faca prospectiuni în zona ramasa libera din teritoriul câstigat de România în urma deciziei de la Haga, ca sa vedem ce rezerve de hidrocarburi avem acolo“, a explicat Videanu. Curtea Internationala de Justitie de la Haga a acordat României în urma unui diferend cu Ucraina un teritoriu din platoul continental al Marii Negrii de circa 10.000 de kilometri patrati, unde se presupune ca exista rezerve de hidrocarburi. Din cei 10.000 de kilometri patrati, aproximativ jumatate sunt reprezentanti de patru perimetre concesionate Petrom si companiei canadiene Sterling Resources, astfel încât Romgaz ar urma sa prospecteze circa 5.000 de kilometri patrati. Videanu a mai spus ca dreptul de prospectiune ar putea fi acordat de ANRM catre Romgaz chiar si prin încredintare directa, pe baza unui permis temporar de un an.

Contractul Sterling, «surpriza» PNL dupa Haga
În 1992, compania Rompetrol, detinuta de stat la acea vreme, si firmele Enterprise Oil si Canadianoxy au încheiat un acord de explorare, dezvoltare si împartire a productiei, prin care partea româna primea 45% din hidrocarburile extrase din perimetrele Pelican si Midia aflate in platoul continental al Marii Negre. Contractul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, în 1997, la Sterling Resources. Acordul din 1992 a fost modificat în 2007 de Guvernul Tariceanu, printr-un act aditional, care stabileste ca Sterling trebuie sa plateasca trimestrial statului român o redeventa cuprinsa între 3,5% si 13,5% din valoarea productiei brute de titei si gaze. Practic, prin decizia Cabinetului Tariceanu, statul român, prin ANRM, a cedat Sterling resursele de petrol si gaze din cele doua perimetre chiar înainte de a fi cunoscuta decizia de la Haga în disputa dintre România si Ucraina privind delimitarea platoului continental al Marii Negre.

Intâlnire Videanu-Gazprom la Moscova, in mai
Ministrul economiei, Adriean Videanu, si directorii companiilor Romgaz si Transgaz vor efectua o vizita la Moscova, în perioada 20-21 mai, unde vor avea discutii pe tema gazelor, inclusiv cu reprezentantii Gazprom. „Vor fi si discutii cu Gazprom. (…) La Moscova vom avea întâlniri cu ministrii rusi ai energiei si industriei si cu presedintele Gazprom. Este posibil sa includem în discutii si elemente care tin de securitatea energetica“, a declarat, ieri, Adriean Videanu. Întrebat daca printre subiectele de discutie cu oficialii de la Moscova se va afla si gazoductul South Stream, Videanu a afirmat ca principala preocupare a României este Nabucco. „South Stream nu este prioritatea noastra zero“, a spus Videanu.
Totodata, pentru Nabucco, nu exista înca nici un contract semnat între companiile implicate în dezvoltarea proiectului si furnizorii de gaze. „Înca nu exista nici un contract semnat cu furnizorii de gaze pentru Nabucco“, a declarat directorul general al Transgaz, Ioan Rusu. Potrivit lui Rusu, în acest an, România îsi va interconecta retelele de gaze cu cele ale Ungariei, urmând ca, pâna la 15 mai, România sa depuna la Comisia Europeana cereri pentru finantarea din fonduri comunitare pentru interconectarea retelelor de gaze cu Ungaria si Bulgaria.

Sursa: Gardianul

resurse naturale, romgaz, sterling resources, videanu

-depunerea unui strat gros de pulberi şi frunze,ceea ce împiedică fotosinteza şi afectează astfel toate speciile de plante existente, mergând până uscarea a numeroase exemplare

-perturbarea şi îndepărtarea faunei datorită în special zgomotului produs de utilaje necesare pentru această activitate, precum şi de exploziile necesare pentru derogări

-generarea unei stări de disconfort populaţiei locale

Cea mai bună dovadă a existenţei în zona solicitată a unor specii şi habitate de interes comunitar este chiar faptul ca suprafeţele concensionate pentru activităţile solicitate se află în interiorul unor situri Natura 2000, un argument în plus pentru anularea concesionării şi interzicerea deschiderii acestei cariere care nu întruneşte toate cerinţele legale necesare întrucât terenurile respective sunt supuse unor restricţii de utilizare (interdicţie de construcţie) conform Ordinului 776/2007 art.1; OUG 57/2007 art.22, în special alin. 4, 5, 6; art 28, alin 1, 5; anexa 1, lit .i etc.

Indiferent în ce categorii de management ar fi încadrate terenurile respective în lista de activităţi permise OUG 57/2007, art 22, nu se regăsesc activităţi de construcţii invenţii cum sunt cele specifice pentru exploatarea resurselor naturale neregenerabile, aceste activităţi fiind în mod explicit interzise (cu unele excepţii ce nu includ situaţia de faţă, întrucât acestea sunt admise doar în situaţii speciale în zonele de dezvoltare durabilă ale parcurilor naţionale sau naturale) prin art. 22 alin. 5 în cadrul zonelor de protecţie integrală categorie de management în care se încadrează ariile speciale de conservare.

Astfel în baza OUG 57/2007 art. 22 alin. 4 acestea cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural. Întrucât terenurile respective conţin un habitat prioritar, iar exploatarea acestei cariere nu constituie un motiv imperativ de interes public major asupra căruia să se fi obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene (acestea fiind investiţii private pentru care există şi alternative de amplasare în afara ariilor protejate siturilor Natura 2000), în acest caz nu sunt aplicabile nici un fel de degradări şi nici nu sunt posibile compensaţiile teritoriale, toate habitatele de stepă ponto – sarmatică din Dobrogea fiind incluse în arii protejate, incluse şi în situri cu interes comunitar, suprafaţa totală a acestora fiind oricum sub capacitatea de suport pentru speciile de floră şi de faună protejate.

Argumentele împotriva deschiderii acestei cariere sunt următoarele:
- pe terenurile solicitate pentru această carieră există numeroase bunuri ale patrimoniului natural (ce vor fi inevitabil distruse prin decopertarea solului şi derocările ce vor avea loc) ce sunt protejate precum specii din Lista roşie naţională şi din cea europeană precum Campanula romanica, Dianthus nardiformis , Moefrigia grisebachu etc.

Distrugerea speciilor şi habitatelor datorită deschiderii, redeschiderii de noi cariere de piatră poate fi evitată prin amplasarea acestora concentrat numai în câteva arii restrânse, cu habitate complet distruse prin exploatări anterioare de piatră pentru câteva construcţii (ex.muntele Iacobdeal - com. Turcoaia, dealul Piatra Roşie - com. Cerna sau alte locaţii de acest tip care să nu fie situate în arii protejate (siturile Natura 2000) şi numai aproape de 10 km de la marginile lor (pentru a împiedica impactul negativ asupra peisajului, poluarea fonică şi alte tipuri de poluări); respectiva distanţă este considerată implicit ca o limită dincolo de care impactul vizual este atenuat conform prevederilor unui chestionar elaborat de Agenţia Europeană pentru Protecţia Mediului, referitor la amplasarea de turbine eoliene.

Dezvoltarea acestor proiecte nu trebuie să aibă loc în arii unde ar putea distruge/afecta specii sau habitate protejate, chiar situate în afara ariilor protejate, judeţul poate obţine un peisaj de valoare internaţională ceea ce a dus la declararea de nivel european a Deltei Dunării ca “Peisajul anului 2007-2009″, ceea ce face ca acest judeţ, să se afle în atenţia întregii Europe.

Degradarea naturii şi a peisajului acestui judeţ prin deschiderea de noi cariere va duce la afectarea gravă a imaginii României în ceea ce priveşte respectarea legislaţiei naţionale şi europene referitoare la peisaj şi patrimoniu natural.

cariera de granit, distrugerea habitatelor, habitate protejate, muntii macin, natura 2000, protectia solului

Sursa: Jurnalul National

acvacultura, comisia europeana

Cetatenii lumii sunt din ce in ce mai constienti de consecintele incalzirii globale si cauta surse de energie care sa nu dauneze mediului, precum forta vantului, a soarelui si combustibililor din biomasa.

Unele natiuni au facut, deja, pasi uriasi in dezvoltarea energiilor alternative, in conformitate cu scopurile declarate in Protocolul Kyoto referitor la schimbarile climatice.

Statele Unite contribuie din plin la expansiunea acestui tip de energie. Marimea teritoriului sau ofera avantajele existentei unor resurse importante de vant, soare si agricultura. Vantul genereaza energie intr-un mod fezabil, insa cererea depaseste cu mult oferta.

In Spania, 99% din electricitate este produsa de vant. Guvernul spaniol a avut un rol activ prin subventionarea cercetarii si implementarea solutiilor gasite in acest domeniu. Danemarca obtine 19% din curentul electric folosind aceeasi sursa, fiind urmata indeaproape de Portugalia si Irlanda. Germania urmeaza aceeasi cale notabila.

India a intrat in peisaj la mijlocul anilor 90, dar azi este un important producator de energie „curata”. Ultimile studii facute de Ernst & Young au plasat India a pe locul trei in topul utilizatorilor de surse alternative, dupa SUA si Spania, in special a vantului terestru. India a dezvoltat, de asemenea, o capacitate imensa de generare a energiei verzi prin construirea unei largi infrastructuri.
China se afla in topul celor zece natiuni care converteste puterea vantului in energie. Aceasta a pus bazele unei infrastructuri uriase de gen.

Italia, Suedia, Franta si Portugalia sunt cap de serie in utilizarea soarelui si a biomasei. Diverse rapoarte prezic o valorificare masiva a puterii soarelui in SUA, iar India se asteapta sa fructifice, din plin, forta apelor cu care a inzestrat-o natura.

Sursa: 4 eco tips

biomasa, energie eoliana, energie regenerabila, energie verde

Petrolul nu este responsabil pentru schimbarile climatice, iar tarile consumatoare ar trebui sa plateasca, pentru a face fata acestor schimbari, afirma OPEC, in timp ce Directorul Executiv al Royal Dutch Shell spune ca soferii ar putea fi de folos daca n-ar mai cumpara autoutilitare Hummer sport.

“Nu petrolul este vinovat. “Tarile industrializate sunt cele care polueaza”, le-a spus reporterilor, secretarul general al OPEC, Abdullah al-Badri la al 10-lea Summit International al Petrolului de la Paris din 2 aprilie.

Oamenii de stiinta spun ca arderea combustibililor fosili, cum e petrolul, este un factor-cheie in schimbarile climatice.
Badri a spus ca veniturile rezultate din taxele mari pe care unele tari industrializate le aplica produselor petroliere, incluzand aici multe dintre tarile vest-europene, ar trebui indreptate catre proiecte de mediu.

Tarile OPEC, care furnizeaza la nivel mondial mai mult de o treime din cantitatea de petrol, au sustinut Conventia Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice si Protocolul sau de la Kyoto, care incurajeaza reducerea emisiilor de dioxid de carbon.
Totusi, OPEC s-a opus planurilor de reducere a consumului de petrol si sustinerii unei adaptari la schimbarile climatice.
Badri a criticat subventiile pe care tarile dezvoltate le ofera pentru a promova energiile regenerabile cum ar fi energia solara si cea eoliana.

Cea mai mare parte a marilor companii petroliere accepta rolul pe care-l joaca petrolul si gazul in schimbarile climatice cauzate de activitatea omului.

Jeroen van der Veer, Director Executiv al Royal Dutch Shell, a doua cea mai mare companie petroliera dupa valoarea de piata, spunea la aceeasi conferinta ca soferii ar putea ajuta la lupta impotriva schimbarilor climatice prin folosirea masinilor care folosesc eficient combustibilul.

Amintindu-si de anii studentiei, cand conducea un Citroen 2CV, o masina ce consuma in mod eficient combustibilul, van der Veer a spus: “Nu ai nevoie de un Hummer ca sa fii fericit!”

Consumatorii si firma General Motors, cea care detine Hummer, au ajuns la aceeasi concluzie. Scaderea vanzarilor la vehiculele derivate din cele militare, care au ajuns sinonime cu “devoratoare de combustibil”, au determinat GM sa puna la vanzare marca Hummer.

Sursa: Reuters

combustibili fosili, opec, petrol, poluare, schimbari climatice

El a adăugat că ar putea fi vorba de instituirea unei legi speciale - aflată în prezent în Parlament - prin care se pot introduce unele cote, iar acestea să poată fi vândute şi chiar moştenite.

“Resursa piscicolă va fi exploatată de persoane fizice autorizate şi se are în vedere selecţionarea unor centre de primă vânzare, fond pe care se vrea declanşarea mecanismelor de funcţiune a unei microburse a peştelui în teritoriul ARBDD”, a mai spus guvernatorul Deltei.

Şeful ARBDD a spus că legea specială care va guverna Delta Dunării va încredinţa dreptul de valorificare a resurselor din Deltă populaţiei locale.
Pentru responsabilizarea populaţiei locale, guvernanţii vor să introducă taxa pe resursă şi paznicul fiscal la cherhanale, a explicat Baboianu în conferinţă de presă la Tulcea.

“Peştele odată adjudecat, fie va pleca la vânzare spre cel mai apropiat punct, şi mă refer la pensiuni, fie către piaţa mare. În ceea ce priveşte fiscalizarea, aceasta va fi responsabilitatea instituţiilor specializate. În acest context, cred că este nevoie de măsuri în paralel care să reducă fiscalitatea”, a precizat guvernatorul ARBDD.

Propunerea sa de modificare a Ordonanţei nr. 23 din 2008 privind pescuitul, fondul piscicol şi acvacultura are la bază aplicarea prevederilor care definesc statutul Deltei Dunării în acord cu o serie de strategii şi convenţii internaţionale care stabilesc faptul că în perimetrul acestor arii protejate resursele naturale vor fi valorificate nemijlocit de populaţia locală şi în folosul acestora.

Gestionarea resursei acvatice vii din Delta Dunării va fi transferată din administrarea ANPA la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, odată cu intrarea în vigoare a noii legi privind pescuitul şi acvacultura, a declarat, pentru NewsIn, preşedintele ANPA, Valentin Buksz.

Noua lege a pescuitului a fost analizată şi modificată, marţi, în Camera Deputaţilor împreună cu conducerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA) şi organizaţiile profesionale din pescuit şi acvacultură, urmând să fie aprobată şi de Ministerul Mediului, iar apoi să fie votată în Plen.

Sursa: Realitatea TV

Delta Dunarii, resursa piscicola, valorificarea resurselor

„Trebuie să reducem în continuare rata de creştere a populaţiei globale, planeta nu mai poate susţine atât de mulţi oameni”, a subliniat ea, adăugând că oamenii trebuie să gestioneze mai bine „spaţiile sălbatice” şi resursele de apă. „Avem şase miliarde şi jumătate de oameni pe această planetă şi ne apropiem repede de şapte miliarde. Vom avea nevoie de multă ingeniozitate pentru a folosi resursele de apă şi a cultiva recolte”, a mai spus Fedoroff. Potrivit acesteia, pe lângă o mai bună gestionare a resurselor naturale, oamenii trebuie să accepte şi alimentele modificate genetic.

„Acceptăm aceeaşi tehnologie în medicină, dar când vine vorba de hrană vrem să ne întoarcem în secolul al XIX-lea”, a sintetizat consilierul lui Hillary reticenţa oamenilor faţă de alimentele modificate genetic.

Nina Fedoroff, autoarea unei cărţi despre acest tip de alimente, publicată în 2004, consideră că astfel de critici nu îşi au locul în timpurile contemporane. Consilierul secretarului american de Stat a admis că Statele Unite vor accepta, în cele din urmă, limitarea emisiilor de carbon, o condiţie respinsă până în prezent, spre iritarea comunităţii inter naţio nale.

Vom fi nouă miliarde în 2040

Potrivit Biroului american pentru recensământ, populaţia mondială creşte în fiecare zi cu 218.030 de persoane, urmând să atingă nouă miliarde peste 31 de ani. China şi India ocupă în continuare primele două locuri în clasamentul ţărilor cu cea mai mare populaţie, de 1,3 şi, respectiv, 1,1 miliarde de locuitori. Statele Unite, Indonezia şi Brazilia se clasează pe următoarele trei locuri, cu 306.000.000, 230.000.000 şi, respectiv, 191.000.000 de locuitori.

Sursa: Evenimentul Zilei

populatia mondiala, punct critic, suprapopulare

Creşterea populaţiei, a producţiei agricole (70% din apa pe care o folosim este consumată în agricultură), gestionarea greşită a surselor de apă şi uneori situaţia politică pot duce la lipsa apei potabile în unele regiuni. În secolul 21, schimbarea climatică va intensifica deşertificarea Africii, lucru ce va duce la imigrarea populaţiei din zonele afectate de lipsa apei în zone cu acces la apă (ca Europa). Bolile transmise prin apă cauzează 80% din îmbolnăvirile şi decesele din ţările în curs de dezvoltare, ucigând un copil la fiecare opt secunde.

Deşi Europa are provizii suficiente de apă, acest continent se confruntă cu probleme legate de poluare, depozitarea nepotrivită a deşeurilor şi folosirea abuzivă a apei. Dunărea, de exemplu, este unul din cele mai ameninţate cursuri de apă, care dispar din cauza poluării. WWF (World Wide Fund for Nature) a avertizat recent că fluviul este ameninţat de canalizări, care pun în pericol aprovizionarea cu apă a 20 de milioane de oameni. Turismul este la rândul lui un factor de risc pentru apa potabilă din Europa, în special pe coasta mediteraneană (un turist care locuieşte la hotel consumă în medie cu 30% mai multă apă decât un locuitor din aceeaşi regiune).

Apa ca resursă strategică

2,8 de miliarde de oameni trăiesc în regiuni în care lipsa apei este o problemă, iar numărul acestora s-ar putea ridica la 3,9 miliarde până în 2030. Crizele globale de apă ar putea duce la conflicte şi la un număr crescut de refugiaţi. Unii experţi prevăd că războaiele viitorului se vor duce pentru apă şi nu pentru petrol.

Apa este deja cauza unor tensiuni între regiunile care folosesc aceleaşi râuri sau fluvii. Nilul, de exemplu, este folosit ca sursă de apă de către nouă ţări: 100% din apa folosită în Egipt (unde nu plouă) provine din acest fluviu. Etiopia şi Sudanul, situate în amonte, ar putea folosi mai multă apă pe viitor, din cauza creşterii populaţiei, reducând astfel cantitatea de apă din care se aprovizionează Egiptul.

Râurile Tigru şi Eufrat sunt un alt exemplu de acest fel. Acestea aprovizionează trei ţări: Turcia, Siria şi Irak (80% din apa folosită în Siria provine din râurile care vin din Turcia). Siria şi Irak, situate în aval de Ankara, s-ar putea simţi ameninţate de proiectul „GAP“ dezvoltat în Turcia, care presupune construirea a 22 de diguri şi a 18 centrale hidraulice. Odată operaţional, proiectul GAP ar putea reduce debitul râului Eufrat pe teritoriul Siriei cu 40% şi în Irak cu până la 80%.

Apa ca drept al omului

Distribuţia apei în lume este inegală, se spune în rezoluţia din 12 martie a Parlamentului European. Deputaţii europeni susţin că apa este o resursă comună a omenirii şi că accesul la aceasta trebuie să fie un drept fundamental şi universal al omului. Apa nu trebuie să fie o marfă, gestionată sub regulile pieţei, mai spune rezoluţia.

Parlamentul European cere eforturi pentru garantarea, până în 2015, a accesului la apă al populaţiilor care suferă de lipsa acesteia. Deputaţii europeni cer statelor membre să crească, în ciuda crizei financiare, contribuţia la ajutorul pentru dezvoltare, pentru realizarea obiectivului de dezvoltare al mileniului referitor la rezervele de apă.

Sursa: Parlamentul European

apa, aur albastru, forumul international al apei, resursa strategica, WWF